saț s. n. – Abundență, sațietate, suficiență. – Var. sațiu. Lat. sătĭs, cf. v. fr. sez „abundență” var., din lat. *sătius, cuvînt neatestat, dar pe care Meillet, DEL, îl consideră necesar pentru a-l explica pe sătiĕtas. – Der. nesaț(iu), s. n. (insațietate); sățios, adj. (care satură); nesățios, adj. (insațiabil); săția, vb. (a se ghiftui, a se sătura); sațietate, s. f., din fr. satiété. Vezi definitia »

SUPRAPRÉȚ s.n. Preț mai mare decât cel oficial; preț de speculă. [Pl. -țuri. / < supra- + preț]. Vezi definitia »

drumeț, drumeți s. m. (glum.) picior de porc vândut în măcelării în anii regimului comunist. Vezi definitia »

pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.) 1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis. 2. țol, pătură de cal, pocladă. 3. giulgiu; capacul sicriului. Vezi definitia »

TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc³. – Toc³ + suf. -uleț. Vezi definitia »