DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

BOTRIDÍE s. f. organ special de fixare în formă de paletă sau franj, specific unor viermi paraziți. (< fr. bothridie) Vezi definitia »

TROMBOCITOPATÍE s. f. boală a trombocitelor. (< engl. thrombocytopathie) Vezi definitia »

AUTOSEROTERAPÍE s. f. tratament cu ser din sângele bolnavului. (< fr. auto-sérothérapie) Vezi definitia »

CHERATOMALACÍE s.f. (Med.) Topire purulentă a corneei. [< fr. kératomalacie]. Vezi definitia »