Definita cuvantului grangur
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grangur
SEMIOBSCÚR, -Ă, semiobscuri, -e, adj. Care este, în parte, obscur, care se află în penumbră; insuficient luminat. [Pr.: -mi-ob-] – Semi- + obscur. Vezi definitia »
PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv). Vezi definitia »
ZGÚNZUR s.m. v. zgrunzur. Vezi definitia »
TIRANOZÁUR s.m. Reptilă carnivoră din era mezozoică, cea mai puternică și mai feroce dintre toate reptilele. [Pron. -za-ur. / < fr. tyrannosaure, cf. gr. tyrannos – tiran, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »
úngur (-ri), s. m. – Maghiar. Sl. ągrinu, pl. ągure (Cihac, II, 437; cf. Vasmer, III, 173), cf. bg. ugrin, sb., cr. ugar. – Der. unguroaică, s. f. (maghiară); ungurean, s. m. (român din Transilvania); ungureancă, s. f. (româncă din Transilvania); ungurenit, adj. (maghiarizat); unguresc, adj. (maghiar); ungurește, adv. (în limba maghiară; ca ungurii); ungurime, s. f. (nația ungurească); ungurism, s. n. (maghiarism); unguriza, vb. (a maghiariza). Vezi definitia »