ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune. Vezi definitia »

ADEZIÚNE s. f. 1. aderare; exprimare scrisă a aderării. 2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. 3. (biol.) concreștere a două organe de natură diferită. (< fr. adhésion, lat. adhaesio) Vezi definitia »

FOSFÍNE s. f. pl. clasă de compuși organici din hidrogenul fosforat. (< fr. phosphines) Vezi definitia »

IRUPȚIÚNE s.f. v. irupție. Vezi definitia »

prostăciúne, prostăciúni, s.f. (reg.) care provine dintr-o pătură socială inferioară, de origine umilă, de jos, din popor. Vezi definitia »