ARTILERÍST s.m. Militar din artilerie. [Cf. rus. artillerist, germ. Artillerist]. Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitoriști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [Pr.: -du-i-] -Împăciuitor + suf. -ist. Vezi definitia »

CARST (‹ germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarța Pămîntului, formată în roci solubile: calcare și dolomite (c. principal) sau în sare gemă, săruri de potasiu, anhidrit și gips (c. secundar), ca urmare a dizolvării provocate de circulația intensă a apelor subterane sau de suprafață. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (peșteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puțuri, plonje). Vezi definitia »

SPIRITUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al spiritualismului. (< fr. spiritualiste) Vezi definitia »

CRITICÍST, -Ă, criticiști, -ste, s. m. și f. Adept al criticismului. ♦ (Adjectival) Idei criticiste. – Din germ. Kritizist (după criticism). Vezi definitia »