BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț. Vezi definitia »

șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici. Vezi definitia »

sobolúț, sobolúți, s.m. (înv.) samar mic; zibelină mică; sobolaș. Vezi definitia »

PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee. Vezi definitia »