Definita cuvantului grenadină
GRENADÍNĂ, grenadine, s. f. (Rar) Fir de mătase naturală întrebuințat la fabricarea dantelelor. ♦ Țesătură subțire și transparentă, de bumbac sau de mătase, din care se confecționează rochii de vară, perdele etc. – Din fr. grenadine.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu grenadină
RÍLĂ s. f. v. ril. Vezi definitia »
CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște]. Vezi definitia »
CAVÉTĂ s.f. (Arhit.) Mulură concavă având ca profil un sfert de cerc. [Var. caveu s.n. / < fr. cavet]. Vezi definitia »
úșă (-și), s. f. – 1. Poartă, intrare. – 2. Ușiță, a doua ușă de intrare, dublura ușii. – Var. ușă. Mr. ușe, megl. ușă. Lat. *ūstĭam, în loc de ōstĭum (Cipariu, Gram., 160; Meyer-Lübke, ZRPh., XXV, 355; Pușcariu 1832; Pascu, I, 181; REW 6117; Rosetti, I, 60), cf. it. uscio, prov. uis, fr. huis, v. sp. uzo. – Der. ușar(iu), s. m. (portar), în Mold. var. ușer(iu); ușarnic (var. ușernic), adj. (vagabond); ușier, s. m. (portar; pedel); format după fr. huissier; ușor (var. ușcior, uscior), s. n. (montant, stîlp, stîlp susținător al ușii), din lat. ostĭolum (Cipariu, Elem., 115; Pușcariu 1843; REW 6116), cf. engad. usöl, prov. uisol. Vezi definitia »
spionătúră, spionătúri, s.f. (înv.) spionare, supraveghere. Vezi definitia »