PEDIPLANÁȚIE s.f. (Geol.) Procesul de formare a unei pediplene. [< fr. pédiplanation]. Vezi definitia »

TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect]. Vezi definitia »

DECÚRIE s.f. 1. Subunitate în armata romană, formată din zece soldați. 2. (La romani) Conducere formată din zece persoane. [Gen. -iei. / < lat. decuria]. Vezi definitia »

HĂMURĂRÍE, hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau unde se vând hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri. – Hamur[i] (pl. lui ham²) + suf. -ărie. Vezi definitia »

HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [Pr.: -to-a-u-to-ra-di-o-] – Din fr. histoautoradiographie. Vezi definitia »