podpíscă, podpísce, s.f. (înv.) 1. semnătură. 2. dispoziție, ordin scris, parafat. Vezi definitia »

BOÁMBĂ, boambe, s. f. (Reg.) Bilă, glob; bob². Vezi definitia »

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »

BALCANIÁDĂ s.f. Intervalul dintre două competiții balcanice; (impr.) competițiile respective. [Pron. -ni-a-. / < Balcani – munți în Peninsula Balcanică + -adă]. Vezi definitia »

sălbătioáră, sălbătioáre, s.f. (reg.) animal sălbatic mic; sălbătișoară. Vezi definitia »