VENITÓR, -OÁRE, venitori, -oare, adj. (Înv.) Care urmează să vină, următor. – Din veni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

DEMINÓR s. m. (mar.) membru al echipajului însărcinat cu deminarea. (< fr. démineur) Vezi definitia »

HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor. Vezi definitia »

preacurgătór, preacurgătoáre, adj. (înv.; despre substanțe) care are o consistență lichidă extrem de slabă. Vezi definitia »

TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor. Vezi definitia »