CONVERGÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct. ◊ însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață. (< fr. convergence) Vezi definitia »

coconáră, coconáre, s.f. (reg.) sămânța pinului coconar (v.). Vezi definitia »

pilulă, pilule s. f. pastilă contraceptivă. Vezi definitia »

CATÓPTRICĂ s.f. Capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii. [< fr. catoptrique, cf. gr. katoptron – oglindă]. Vezi definitia »

AMILOPECTÍNĂ s. f. component al amidonului dizolvabil în apă prin încălzire. (< fr. amylopectine) Vezi definitia »