Definita cuvantului habitaclu
HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu habitaclu
SUBANSÁMBLU s. n. parte componentă dintr-un ansamblu tehnic. (după fr. sous-ensemble) Vezi definitia »
MOTOCÍCLU s. n. autovehicul cu trei roți, cu ghidonul fixat de roata directoare din față. (< fr. motocycle) Vezi definitia »
SUBANSÁMBLU s.n. Parte din ansamblul unui agregat mecanic, care apare de sine stătător într-un proces. [< sub- + ansamblu, după fr. sous-ensemble]. Vezi definitia »
pârlu, -ă, adj., s.m. și f. (pop.) 1. (oaie) cu lână scurtă, aspră, închisă la culoare. 2. (oaie) cu lână puțină, scurtă și rară sau tocită. 3. (despre coama cailor) cu părul scurt. 4. (despre animale) cu părul căzut, năpârlit. 5. (despre oi) mic și slab. 6. om chel. Vezi definitia »
ansamblu de elemente care formează un tot organizat, concurând la același rezultat, cu economie de mijloace Vezi definitia »