DIVINATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire]. Vezi definitia »

PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. Vezi definitia »

PREVENTÓRIU s. n. instituție medicală în care sunt tratați preventiv cei predispuși la anumite boli grave (tuberculoză). (< fr. préventorium) Vezi definitia »

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum) Vezi definitia »

REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire) Vezi definitia »