LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne. Vezi definitia »

ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni. Vezi definitia »

RADIOCOMBÍNĂ s.f. Combină muzicală echipată cu un aparat de radio, un electrofon, un magnetofon și un dulap pentru discuri. [Pron. -di-o-, et. incertă]. Vezi definitia »

arabinoză s.f. Monozaharidă cu cinci atomi de carbon în moleculă. (< germ. Arabinose) Vezi definitia »

TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence. Vezi definitia »