RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »

FIBRÍNĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sânge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine]. Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »

PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. Vezi definitia »

cáblă, cáble, s.f. (reg.) măsură pentru cereale și poame, corespunzătoare unei găleți; baniță. Vezi definitia »