PÁNĂ², pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. Vezi definitia »

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec. Vezi definitia »

PEPTIDÁZĂ s. f. enzimă care catalizează descompunerea peptidelor. (< fr. peptidase) Vezi definitia »

PENTACLORÚRĂ s.f. Clorură a cărei moleculă conține cinci atomi de clor. [< fr. pentachlorure]. Vezi definitia »

ȘERPOÁICĂ, șerpoaice, s. f. Femela șarpelui; șerpoaie. ♦ Epitet pentru o femeie vioaie, seducătoare sau perfidă, vicleană. – Șarpe + suf. -oaică. Vezi definitia »