ATÁC s. n. 1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă. ◊ agresiune împotriva cuiva. 2. inițiativă într-un joc sportiv. ◊ jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 3. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc. 4. (med.) acces (2), criză, șoc. 5. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. (< fr. attaque) Vezi definitia »

crijác (crijáci), s. m. (Înv.) Încrucișat. Pol. Krzyzak, der din sl. križĭ „cruce”. Sec. XVII. Vezi definitia »

BIPÁC s.n. (Cinem.) 1. Pachet de două filme cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere. 2. Procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile; dublarea unui personaj sau introducerea într-un decor a unor elemente pentru a realiza căderi de la înălțime etc. [< engl. bipack]. Vezi definitia »

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. Vezi definitia »

jmac! interj. (reg.) cuvînt care imită zgomotul produs prin căderea bruscă a unui lemn, a unui om. Vezi definitia »