ac (áce), s. n. – 1. Instrument de cusut. – 2. Bold. – 3. (La insecte și plante) Organ de apărare în formă de ghimpe. – 4. (La unele instrumente) Indicator. – Mr., megl. ac, istr. ŏc. < Lat. ăcus (Pușcariu, 6; Candrea-Dens., 3; REW 130; DAR; cf. Rohlfs, Differenzierung, 49); cf. vegl. yuak, it. ago (calabr. acu, sard, agu), prov. ac. – Der. acar, s. n. (cutiuță, acăriță); acar, s. m. (muncitor feroviar, macagiu); acăriță, acarniță, s. f. (cutiuță în care se păstrează ace). Vezi definitia »

BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak. Vezi definitia »

BOSNIÁC, -Ă, bosniaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bosniei și Herțegovinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bosniei și Herțegovinei sau populației lor, privitor la Bosnia și Herțegovina sau la populația lor. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. bosniaque. Vezi definitia »

cioflác, ciofláci, s.m. (reg.) copil alintat. Vezi definitia »

PALIÁC s. n. v. paliag. Vezi definitia »