FITOFÁG, -Ă adj., s. n. (animal, insectă) care se hrănește cu plante. (< fr. phytophage) Vezi definitia »

baltág (baltage), s. n. – Topor cu coadă lungă, armă. – Var. baltac, băltag, băltac. Tc. baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Menționat din sec. XVII. Din tc. provin și ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat înarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este înv. Vezi definitia »

xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge Vezi definitia »

căpeneág (chepeneág), căpeneáguri (chepeneáguri), s.n. (înv.) 1. haină lungă și largă cu glugă, care acoperea tot corpul; manta, ghebă, zeghe, suman, ipingea. 2. gluga mantalei. 3. fundul căciulii sau al pălăriei. 4. copăcel. Vezi definitia »

airbag (angl.) [pron. érbeg] (air-bag) s. n., pl. airbaguri Vezi definitia »