pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »

spurcășág, spurcășáguri, s.n. (reg.) excrement de om. Vezi definitia »

CITOFÁG, -Ă adj. care prezintă citofagie. (< fr. cytophage) Vezi definitia »

BUNCEÁG s. n. (Reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie. 2. Covor de mușchi. – Comp. sb. bučak. Vezi definitia »

DENDROFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrănește cu țesutul lemnos al arborilor. (< lat. dendrophagus) Vezi definitia »