Definita cuvantului hatorică
HATÓRICĂ, hatorice, adj.f. (În sintagma) Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparținând zeiței Hathor. – Din fr. hathorique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hatorică
PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa. Vezi definitia »
NOVOCAÍNĂ s.f. Substanță cristalină, solubilă în apă și alcool, întrebuințată ca anestezic local; procaină. [Pron. -ca-i-. / < fr. novocaïne]. Vezi definitia »
PENTACLORÚRĂ s.f. Clorură a cărei moleculă conține cinci atomi de clor. [< fr. pentachlorure]. Vezi definitia »
MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală. Vezi definitia »
țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »