CONOPÓDIU s. n. receptacul floral de formă conică. (< lat. conopodium) Vezi definitia »

MICAFÓLIU, micafolii, s. n. Material electroizolant obținut din foi de mică¹ așezate prin lipire pe o bandă de hârtie, folosit în construcția mașinilor electrice. – Cf. fr. mica en feuille. Vezi definitia »

surugíu (-íi), s. m. – 1. Vizitiu de poștalion. – 2. Birjar. – Mr. surugiu. Tc. sürücü (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1956), cf. ngr. σουρουτζής, sb. surudžija. – Der. surugu(i)esc, adj. (de surugiu); surug(i)ește, adv. (ca surugii). Vezi definitia »

DECLINATÓRIU, -IE adj., s. n. (jur.) (hotărâre) prin care se declină competența. ♦ ~ de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și înaintează cauza la o instanță competentă. (< fr. déclinatoire) Vezi definitia »

SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium. Vezi definitia »