Definita cuvantului hărnici
HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hărnici
morîncí (-césc, -ít), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3. (Mold.) A copleși, a împovăra, a mîhni. – Var. (Mold.) moronci. Creație expresivă, cf. morocăni, morfoli. Pentru var. moldovenească s-a propus o der. din rut. morocyty (Candrea; Scriban); dar identitatea cu morînci este evidentă. – Der. morînceală, s. f. (lucru de mîntuială); morîndău, s. n. (talmeș-balmeș, bălmăjeală), cf. borîndău; morînglav, adj. (varietate de porumb), comp. cu glavă „căpățînă”; cf. morococean, s. m. (varză de calitate proastă), cuvînt atestat numai la Stoica Ludescu (sec. XVII), comp. cu cocean; morofleac, s. m. (leneș), în Olt., comp. cu fleac. Vezi definitia »
OFTICÍ vb. IV. v. oftica. Vezi definitia »
STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti. Vezi definitia »
cu lipici expr. (d. persoane) atrăgător, seducător. Vezi definitia »
potrocí1, potrocésc, vb. IV (reg.; despre alimente) a pune prea multă sare, a săra peste măsură. Vezi definitia »