BAIȚ s. n. produs chimic folosit în vopsitorie, la curățirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranților pe fibrele textile etc. (< germ. Beize) Vezi definitia »

LĂRGÚȚ, -Ă, lărguți, -e, adj. Diminutiv al lui larg; destul de larg, de lejer. – Larg + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘPIȚ² s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze) Vezi definitia »

huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-. Vezi definitia »

LUNGÚȚ, -Ă, lunguți, -e, adj. Diminutiv al lui lung; lunguieț. – Lung + suf. -uț. Vezi definitia »