DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire) Vezi definitia »

SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »

FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar. Vezi definitia »

LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar. Vezi definitia »

MELEGÁR², melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. – Et. nec. Vezi definitia »