credențár, credențári, s.m. (reg.) fecior, care servește la masă; sufragiu, ospătar. Vezi definitia »

MONOGRANULÁR, -Ă adj. format din granule de aceeași mărime. (< fr. monogranulaire) Vezi definitia »

ciohodár (ciohodári), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului). Vezi definitia »

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar. Vezi definitia »

VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ◊ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire) Vezi definitia »