BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. Vezi definitia »

CATACLÍSM s. n. 1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.). 2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru. (< fr. cataclysme, gr. kataklysmos) Vezi definitia »

ASOCIAȚIONÍSM s.n. Concepție psihologică din sec. XVII-XIX, care reduce activitatea psihică la o asociere mecanică de senzații și neglijează rolul activ al conștiinței. [Pron. -ci-a-. / < fr. associationnisme]. Vezi definitia »

JEMANFIȘÍSM s. n. atitudine de nepăsare, de completă indiferență. (< fr. je-mén-fichisme) Vezi definitia »

BONJURÍSM s. n. Ansamblul concepțiilor și manifestărilor care caracterizează pe bonjuriști. – Din bonjur¹ + suf. -ism. Vezi definitia »