Definita cuvantului blanquism
BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu blanquism
EVHEMERÍSM s. n. v. euhemerism. Vezi definitia »
ELECTROTRAUMATÍSM, electrotraumatisme, s. n. (Med.) Electrocutare. – Electro- + traumatism. Vezi definitia »
LAMARCKÍSM s.n. Teorie evoluționistă care susține ideea unității și a dezvoltării naturii, a variabilității speciilor sub acțiunea condițiilor de viață și de mediu și a moștenirii caracterelor dobândite. [< fr. lamarckisme, cf. Lamarck – naturalist francez]. Vezi definitia »
IRAȚIONALÍSM s.n. Orientare în filozofie care postulează primatul intuiției, credinței, instinctului etc. față de cunoașterea rațională. [Pron. -ți-o. / < fr. irrationalisme]. Vezi definitia »
MAȘINÍSM s. n. utilizare pe scară largă a mașinilor în procesele de producție. (< fr. machinisme) Vezi definitia »