PANTEÓN s. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani. ◊ totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești. ◊ (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor. (< fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion) Vezi definitia »

TIMPANÓN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal care se lovesc cu două ciocănele; (pop.) țambal. [< fr., gr. tympanon]. Vezi definitia »

ELEKTRÓN s.n. v. electron. Vezi definitia »

BUTÓN, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. Piesă care, prin apăsare sau învârtire, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, situat excentric față de axa de rotație a acesteia. 2. Un fel de nasture mobil cu care se încheie gulerele, manșetele etc. ♦ Capsă (1). – Fr. bouton. Vezi definitia »

TERMOIÓN s.m. v. termion. Vezi definitia »