vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre Vezi definitia »

GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [Pr.: ghio-] – Din ghioagă + suf. -ar. Vezi definitia »

REALGÁR s. n. sulfură naturală de arsen, roșie. (< fr. réalgar) Vezi definitia »

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. Vezi definitia »

EPISTOLÁR, -Ă I. adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. ◊ colecție de scrisori publicate. (< fr. épistolaire, lat. epistolaris) Vezi definitia »