MONOFONÍE s.f. (Fiz.) Proprietatea a ceea ce este monofonic. [Cf. fr. monophonie]. Vezi definitia »

NEFELOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici prin observarea norilor. (< fr. néphélomancie) Vezi definitia »

PROLIFERÁȚIE s. f. proliferare; proligerație. (< fr. prolifération, lat. proliferatio) Vezi definitia »

CORECTAZÍE s. f. Dilatație a pupilei. – Din fr. coréctasie. Vezi definitia »

STADIMETRÍE s. f. măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei, pentru întocmirea planurilor și a hărților; taheometrie. (< fr. stadimétrie) Vezi definitia »