IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia) Vezi definitia »

EUTOCÍE s.f. Naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – naștere]. Vezi definitia »

AUTOPLAZÍE s. f. proces de dezvoltare în care unele celule ale embrionului se diferențiază morfologic și biologic într-o anumită direcție. (< fr. autoplasie) Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s. f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie. Vezi definitia »

DENDROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea arborilor. – Din fr. dendrologie. Vezi definitia »