POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță. Vezi definitia »

ȘTÉRGE-MĂ Vezi definitia »

ADENOLIMFOIDÍTĂ s. f. mononucleoză infecțioasă. (< fr. adénolymphoïdite) Vezi definitia »

DRESÚRĂ s.f. Dresare. [< germ. Dressur]. Vezi definitia »

EMERGÉNȚĂ s. f. 1. ieșire a unui corp, a unei radiații dintr-un mediu. 2. (biol.) apariție a unui organ nou sau a unor proprietăți noi, de ordin superior. 3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naștere efectivă a ceva cu totul nou. (< fr. émergence) Vezi definitia »