TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

ONTOGÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Ontogenetic. [< fr. ontogénique]. Vezi definitia »

POLIOMIELÍTIC, -Ă, poliomielitici, -ce, adj. Care ține de poliomielită, relativ la poliomielită; spec. care este folosit împotriva poliomielitei. Vaccin poliomielitic. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyélitique. Vezi definitia »

ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX). Vezi definitia »

PURÍNIC adj. v. GUANINĂ. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în țesuturi animale și derivate organice. [DEX '98] Vezi definitia »