REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracterele. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor de la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală, de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotrivește la ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv la ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius. Vezi definitia »

șoselár, șoselári, s.m. (reg.) muncitor care lucrează la pietruirea sau asfaltarea unui drum. Vezi definitia »

plopar, plopari s. m. (adol.) ghinionist. Vezi definitia »

păvăzár, păvăzári, s.m. (înv.) meșter care făcea paveze. Vezi definitia »

LOBÁR, -Ă adj. Referitor la lobi. [Cf. fr. lobaire]. Vezi definitia »