1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal. ♢ Loc. adv. Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață. (Până) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine. Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins. Pe după cap = pe după gât, la ceafă. ♢ Loc. adj. (Fam.) Bătut (sau căzut) în cap = tâmpit, prost. ♢ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge. A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc Vezi definitia »

ȘÁSELEA, ȘÁSEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al cincilea și al șaptelea. – Șase + le + a. Vezi definitia »

giudeá, giudéle, s.f. (înv.) suliță, lance. Vezi definitia »

sufrunceá (-éle), s. f. – (Înv.) Geană. – Mr. sufrîmțeao, sufrîndzeao. Lat. *subfrontĭcĕlla (Candrea-Dens., 660; Pascu, I, 151), cf. sprînceană. Vezi definitia »

óptsprecelea (= optsprezecelea) num. ord. (f. optsprecea) Vezi definitia »