BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Vezi definitia »

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a. Vezi definitia »

PROTOSTEÁ, protestele, s. f. (Astron.) Stea în fază de formare. – Proto- + stea (după engl. protostar). Vezi definitia »

sadeá adj. – Legitim, pur. – Var. înv. sade. Mr. sade „doar, numai”, megl. sa(l)di „numai”. Tc. (per.) sade (Șeineanu, II, 305; Meyer 371; Lokotsch 1749; Ronzevalle 99), cf. alb., bg., sb. sadé, ngr. σαντετιϰός (› sadeticos, adj., legitim). Vezi definitia »

ea va fi acolo la timp ce valoare are vb va fi Vezi definitia »