ACUARÉLĂ (‹ fr., it. {i}) s. f. 1. Tehnică picturală în care se folosesc culori diluate în apă, cu efecte de transparență. Înfloritoare în arta europeană a sec. 18 și 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel ș.a.), a. cunoaște o dezvoltare accentuată în arta românească din secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Mișu Popp ș.a.). Se remarcă a. lui Carol Popp de Szathmari. Valoroase sînt a. lui Th. Aman, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, Fr. Șirato, N. Dărăscu, Nutzi Acontz ș.a., iar cu Max Arnold a. atinge o culme a calității artistice. În arta contemporană, se consacră a. Maria Constantin, Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un loc deosebit ocupîndu-l lucrările lui Corneliu Baba, de o excepțională forță expresivă. ♦ Pictură executată în această tehnică. 2. Vopsea solidă folosită în a. (1). Vezi definitia »

ERITROCITÓZĂ s. f. creștere a numărului de eritrocite în sânge. (< fr. érythrocytose) Vezi definitia »

șustă, șuste s. f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă. Vezi definitia »

PAGINATÚRĂ s. f. paginație. (< it. paginatura) Vezi definitia »

PODĂRÍȚĂ, podărițe, s. f. (Rar) Femeie care conduce un pod umblător. – Podar + suf. -iță. Vezi definitia »