NOMENCLATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea termenilor folosiți într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. v. terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor aflate în subordinea sa. [Cf. fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura]. Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie. (< fr. alcalose) Vezi definitia »

MONOGENÉZĂ, monogeneze, s. f. (Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse. Vezi definitia »

AEROMORFÓZĂ s. f. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici. (< fr. aéromorphose) Vezi definitia »

SINTÁGMĂ s.f. Unitate sintactică stabilă, formată din mai multe cuvinte sau dintr-o locuțiune, constituind o parte a unei propoziții sau a unei fraze. [< fr. syntagme, cf. gr. syntagma]. Vezi definitia »