HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky. Vezi definitia »

ETNOLINGVÍSTICĂ adj. f. Școala etnolingvistică = curent în lingvistica din S.U.A., inițiat de Edward Sapir, care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii. [Gen. -cii. / < engl. ethnolinguistics, fr. ethnolinguistique]. Vezi definitia »

MONÉTĂ s. f. v. monedă. Vezi definitia »

MORFÍNĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuințări medicinale, folosit uneori și ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci]. Vezi definitia »

STRÓMĂ s. f. 1. (anat.) rețea de suport a unui organ din țesut conjunctiv, vase și nervi. ◊ structura internă, spongioasă, a eritrocitului etc. 2. organ la unele ciuperci din hife în care se formează corpurile de fructificație. (< fr. stroma) Vezi definitia »