stur (-ri), s. m. – 1. Țurțure, ciucure de gheață, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Pușcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă. Vezi definitia »

cobúr, cobúri, s.m. (reg., înv.) 1. toc de piele pentru pistol, atârnat la șaua calului. 2. haină bărbătească purtată odinioară de boieri. Vezi definitia »

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam]. Vezi definitia »

CĂTÚR, cături, s. m. (Reg.) Arbore tânăr. – Et. nec. Vezi definitia »

MÚRMUR s.n. Șoaptă; susur, freamăt. [Cf. lat. murmur, fr. murmure]. Vezi definitia »