ACVATÍNTĂ s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș. ◊ gravura obținută. 2. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică. (< it. acquatinta, fr. aquatinte) Vezi definitia »

Bárbă-Albástră (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră Vezi definitia »

CREATÍNĂ s. f. Substanță proteică extrasă din țesutul muscular, cu acțiune tonică, digestivă și musculară. [Pr.: cre-a] – Din fr. créatine. Vezi definitia »

SPAÍMĂ, spaime, s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec. Vezi definitia »

neicúță s.m. fără pl. (pop. și fam.) 1. neiculiță, neicușor. 2. (reg.) tată. Vezi definitia »