Definita cuvantului spaimă
SPAÍMĂ, spaime, s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spaimă
tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »
SCHIZOGENÉZĂ s. f. reproducere asexuată prin despicarea celulei sau a organismului, la unele bacterii, alge și anelide. (< fr. schizogenèse) Vezi definitia »
carabánă, carabáne, s.f. (reg.) picior, șold, carabă, crac, gambă. Vezi definitia »
CONTÉSĂ s. f. soție, fiică de conte. (< fr. comptesse, it. contessa) Vezi definitia »
ANGIOCOLÍTĂ s. f. Inflamație a căilor biliare, întâlnită în febra tifoidă, calculoza biliară etc. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiocholite. Vezi definitia »