TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

privilíe, privilíi, s.f. (înv.) actul primitiv pe care se baza un privilegiu. Vezi definitia »

PSIHAGOGÍE s.f. Ansamblu de metode educative, psihologice și pedagogice, având ca scop să favorizeze dezvoltarea personalității. [Gen. -iei. / < fr. psychagogie, cf. gr. psyche – suflet, agoge – conducere]. Vezi definitia »

TORACOPLASTÍE s. f. intervenție la plămân pentru a înlătura fistulele purulente sau părțile atacate de tuberculoză. (< fr. thoracoplastie) Vezi definitia »

DEZARTICULÁȚIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulațiune s.f. / cf. fr. désarticulation]. Vezi definitia »