INCANTÁȚIE, incantații, s. f. (Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦ Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Vezi definitia »

PIROMANÍE s. f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie. Vezi definitia »

HIPERERGÍE s. f. hipersensibilitate alergică. (< fr. hyperergie) Vezi definitia »

fuzáie s.f. (înv.) pușcă veche; flintă, sâneață. Vezi definitia »

EVIRÁȚIE s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr. eviration) Vezi definitia »