PODÉȚ, podețe, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); poduleț, podișcă (1), poduț², podiș (2), podișor, podurel. ♦ Scândură, pod mic, rudimentar, așezat peste șanțul de la marginea drumului (pentru a permite accesul în curte); podișcă (1). – Pod + suf. -eț. Vezi definitia »

chipéț s.n. (reg.) măsură cu care se ia vama la moară; căuș. Vezi definitia »

ÎNGHÉȚ, înghețuri, s. n. Trecere a apei în stare de gheață; înghețare; p. ext. ger mare. ♦ Fig. Fior de frig, răceală. – Din îngheța (derivat regresiv). Vezi definitia »

SINÉȚ, sineți, s. m. (Iht.; reg.) Plătică¹. – Et. nec. Vezi definitia »

ABRĂMUȚ, com. în jud. Bihor; 3.015 loc. (1991). Vezi definitia »