păhúi (-i), s. m. – Copac înalt. Origine necunoscută, poate expresivă. În Olt. și Trans. Aceleiași familii aparțin păhuie, s. f. (Olt., căpiță); păhaie, s. f. (Mold., javră). Vezi definitia »

șticuí vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

DĂLTUÍ, dăltuiesc, vb. IV. Tranz. A lucra (tăind, cioplind, scobind etc.) un obiect, un material etc. cu dalta. – Daltă + suf. -ui. Vezi definitia »

tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva. Vezi definitia »

VERUÍ vb. IV. v. vărui¹. Vezi definitia »