povinuí, povinuiésc, vb. IV refl. (înv.) a se supune (cineva), a da ascultare (cuiva), a asculta (de sau pe cineva). Vezi definitia »

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui. Vezi definitia »

răcui, răcuiesc v. t. a fura. Vezi definitia »

brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui Vezi definitia »

înturluí vb. IV (reg.) a ara a doua oară. Vezi definitia »