plămădéț, plămădéți, s.m. (reg.) 1. aluat. 2. copaie în care se frământă aluatul. 3. (fig.; înv.) persoană care deformează realitatea, care scornește, exagerează. Vezi definitia »

laț (-ți), s. m. – Leaț, șipcă, par. – Var. leț, leaț. Germ. Latte, prin intermediul săs. laz (Borcea 196; DAR), cf. mag. léc (Gáldi, Dict., 141). – Der. lățui (var. lețui), vb. (a face o palisadă sau o estacadă); lățuitor, s. m. (tăietor de pari); lățuitor, s. n. (burgiu, sfredel). Vezi definitia »

jumálț s.n. (reg., înv.) smalț. Vezi definitia »

MIELÚȚ, -Ă, mieluți, -e, s. m. și f. Mielușel (1). – Miel + suf. -uț. Vezi definitia »

sufléț, sufléți, s.m. (reg.) suflător (țeavă, tub prin care muncitorul sticlar suflă pentru a dilata sticla topită și a-i da forma dorită). Vezi definitia »