OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț. Vezi definitia »

răznéț, -eáță, adj. (reg.; înv.) înstrăinat, pribeag. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo) Vezi definitia »

OLÚȚ, oluțe, s. n. Diminutiv al lui ol; ulcică. – Ol + suf. -uț. Vezi definitia »

FÓRZAȚ s. f. filă liberă, albă sau colorată, între scoarța cărților legate și prima filă. (< germ. Vorsatz) Vezi definitia »